Inspiratie

Las tacerea sa spuna ce vrea
Las intunericul din inima ta
Caci doar atat a mai ramas in urma ta
Si-o ceasca prafuita de cafea.

Nu mai vad cerul plin de stele
Nu mai vad luna stralucind
Nu mai vad ochii cei albastri
Ce ma prindeau mereu zambind.

Nici pomii nu mai sosotesc acum
Nici nu mai spun povesti frumoase
Nici luna nu mai e ca altadata
Vise frumoase sa imi coase.

Nici ploaia nu-i ca altadata
Cand alergai  prin ea descult
E doar o veste  noroioasa
Ce nu-ti mai place s-o asculti.

Dar nu regret nimic din tot ce-a fost
A fost doar o iluzie tarzie
Ce simt acum e doar un disconfort
Ce bate-n inima mea vie.

Parintilor mei

Draga mama, draga tata

Poate nu sunt cea mai buna

Fiica ce v-ati fi dorit

Dar ar vrea ceva sa spuna:

Multumesc ca m-ati crescut

Si ati fost mereu cu mine

Cand genunchiul m-a durut

Caci voiati sa-mi fie bine.

Am crescut, am cam plecat

Nu prea stau aici acasa

Dar imi place sa va vad

Cum ma asteptati la masa.

Ma iubiti fara conditii

Va iubesc si eu la fel

De v-am stricat un moment 

Va rog sa uitati de el.

Poate va voi fi perfecta 

De acum o viata-ntreaga

Dar nu e cuvant perfect

Voua sa va multumeasca.

Va iubesc atat de mult

Si nu voi uita vreodata 

Pentru mine ce-ati facut

Draga mama, draga tata.

Indragostit

Mă pierd în ochii tai albastri,
Mă pierd în zambetul tau cald,
Mă pierd în vorba minunată
Ce la o vreme grea mi-ai dat.

Nu-mi trebuie mai mult decat pe tine
Sa ma citesti, sa ma inspiri
Sa fii tot timpul cel de langa mine
Sa ne iubim fara opriri.

Cafeaua e mai buna dimineata
Cand tu ma strangi in brate iubitor
Si parca toate gandurile mele
Se pun usor, usor la locul lor.

Te vreau pe tine pentru totdeauna
Te vreau la bine si la rau
As vrea sa vezi si tu  iubirea
Cu care admir chipul tău.

Poate nu sunt perfecta dar incerc
Sa iti fac viata cat mai buna
Ce prin cuvinte eu nu reusesc
Las sentimentele sa spuna.

Iubirea

Azi stau şi scriu în cartea nemuririi,
Secretele şi legile iubirii,
O carte presărată cu-amintiri
Chiar din momentul primelor priviri.

Cad picături reci pe paginile goale
Ce-aşteaptă gânduri scrise uşor,
Eu stau şi-mi amintesc vise neclare
Cu noi, alinând al nostru dor.

Iubirea e mereu neştearsă,
Ea vine sau rămâne-ascunsă undeva,
Ea pe nimeni singur nu lasă,
Aduce o persoană dragă-n calea sa.

Din iubirea mea pentru tine-am învăţat
Să ai speranţă neîncetat.
Nu trebuie sa pleci capul chiar dacă
În suflet îţi mai plouă o săptămână-ntreagă.

Iubirea are legile ei pe care
Dacă nu le respecţi eşti pedepsit,
Căci viaţa ştie cum tu ai iubit
Şi eşti bătut de soartă nu de închisoare.

O lege a ei este ca totdeauna
Să înţelegi şi să accepţi persoana dragă
Şi dacă o respecţi ca pe niciuna alta,
Ea-ţi poate fi alături poate viaţa-ntreagă.

Nu trebuie mai întâi să uiţi,
Cât bine a făcut ea pentru tine,
Acea persoană ce te-ajută să lupţi,
Acea persoană ce lângă tine vine.

Iubirea este o poezie uşoară sau grea...
Depinde cum te înţelegi cu ea.
Dacă înveţi versurile din timp,
Nu te va împiedica în niciun chip.
Ea, cu cât tu o repeţi,
Te-ajută uşor să te-ndrepţi.

Învaţă s-o accepţi în viaţa ta,
Chiar dacă e o încercare grea.
Ea te va ajuta mereu să lupţi,
De iubire ai nevoie ca s-ajuţi.

Prietenul

Te simţi pierdut…

O lume-ntreagă-ncearcă să te schimbe

Iar când nori negri încep a se întinde

Adu-ţi aminte de amicul de demult.

Când  lacrimi cad pe-obrajii tăi

Şi totul ţi se pare fără sens

Nu are rost să ceri nimic

Decât un sfat prietenesc.

O-mbrăţişare caldă a prietenului tău

Poate înlocui mii de lovituri mereu;

Căci numai el ştie  să aline,

El ştie să te-nveselească cel mai bine.

Prietenul te-ajută când eşti la necaz,

Îţi şterge cu tristeţe lacrima de pe-obraz,

Îţi dă o parte din sufletul său,

Ca să alunge de la tine un gând  rău.

Persoana ce te-ajută ca tu să fii mai bun,

Omul ce te îndreaptă spre cel mai corect drum,

Uşurează cumva sarcina alor tăi,

El te ajută să treci de oameni răi.

Încearcă să te-ajute chiar dacă nu-i  uşor,

El ştie ce e fericire sau ce-i dor.

E persoana careia îi poţi spune orice,

Ea este aceea ce nu-ntreabă “de ce?”.

Precum el face totul ca tu să nu fii trist

Şi tu să îl alini când este mâhnit;

Căci nu este prietenie adevarată,

Aceea-n care tu n-ajuţi niciodată.

De aceea un prieten este foarte important,

Ca să-ţi împărtăşească din gândul său curat;

Iar dacă unul dintre voi de-ajutor a uitat,

Celălalt lasă tot în urmă, rămânând trecutul spulberat.